Iran

E unul din cele mai emotionante piese de jurnalism, film, politica, ce vreti voi. In iran, noaptea, la fiecare ora fixa, suporterii candidatului invins Moussavi striga si raspund "Allah Akbar" in semn de solidaritate intre ei si protest fata de guvern. Dar "lovitura" sunt cuvintele fetei de pe fundal, a caror traducere am lasat-o in engleza.

Fata spune:

"They can take our phones, our internet, all our communication away, but we are showing that by saying "allaho akbar" we can find each other, and find strength. Like a nation crying out to God for help"

De pe Huffington Post

Internetul tocmai si-a gasit un motiv pentru a exista

Din una alta, am dat de un site. Si e cea mai buna, folositoare, cool, misto, viabila, geniala idee de site pe care am vazut-o... dintotdeauna.

Imagniati-va un Youtube de filme. De filme clasice, alese de oameni care se pricep. Un site care are "curatori" (daca asta e un cuvant in romana) care se ingrijesc de calitatea tehnica materialului, si critici care selecteaza calitatea artistica.

Imaginati-va asta. Esti acasa. Ai chef de un film. Poate o comedie. Tastezi "Billy Wilder", si ai sapte optiuni. Alegi una - costa 3 Euro. Si te uiti. In timp real. Nu download, nu cautat pe net, nu asteptat la coada.

Sau poate vrei sa vezi filmele din "Un Certain Regard" de la Cannes de anul asta. ORICARE dintre ele. Click, lista, Click, 3 Euro, play.

E inca in beta, si multe dintre filme inca nu pot fi urmarite in Romania (de fapt, doar vreo 160 din cam 4000 sunt disponibile). Si poate 3 Euro pare mult (dar e mai putin decat un bilet la Mall, si oricum aici e vorba de varietate si calitate), si nu mi-e clar daca in pretul asta intra o vizionare sau . Dar vad viitorul cinematografiei in site-ul asta. Filme care ar avea poate 100.000 de spectatori potentiali pe tot globul pot acum profita de ei. Realizatori care nu vor sa cada sub jugul caselor de distributie, dar nu vir nici sa-si arunce copii in jungla Youtube-ului vor avea un sistem de a-si monetiza creatia. Filme care ar fi aproape imposibil de gasit / vazut (sa va uitati daca aveti timp la "free film of the month" - da, au si asa ceva) sunt acum disponibile publicului global. Mi se pare enorm. Si genial.

Si da, stiu ca Netflix si alte retele deja faceau asta, dar imbratisasera distributi digitala pastrand in continuare conceptele invechite ale studiourilor - "AAA-titles", "Shelf-Life", etc... Eu vad (poate prea optimist) in locul asta un inceput al unei noi paradigme cinematografice. Yay for change.

Hai. Valea la The Auteurs.

Ne-am ajuns

Elena Basescu si Gigi Becali au ajuns in Time Magazine. Serios. EBA inca si cu poza.

Dumnezeule.


The European Parliament: Where the Fringes Flourish

Icoana libertatii Chinei - patru fotografii ale eroului necunoscut

Un articol excelent azi in LENS - fotografia care a devenit simbolul revoltei din piata Tien-An-Men, cea in care un om oarecare opreste o coloana de tancuri refuzand sa se dea din fata lor - e de fapt o scena surprinsa de patru fotografi diferiti, in patru cadre similare. NYT (prin site-ul lor de fotografie) prezinta fotografiile, dar si povestile autorilor - si prin ele cenzura politica, violenta de strada si subtrefugiile necesare pentru a aduce in fata lumii povestile din acele zile, dintr-o China inchisa aproape complet.

Behind the Scenes: Tank Man of Tiananmen

When In Doubt, Go American

Colegu' meu Collin (cu doi de L, mind you) are o vorba despre astia - "Pure cock and balls".

Sii... despre asta-i vorba. Fara angst european, fara tristeti adolescentine, fara artificii sonore care sa acopere ineptitudinile muzicale si fara artificii de aparitie care sa ascunda personalitati de divizia B.

Pure
Cock
And
Balls

Black Keys
"Just Got to Be"




Later Edit:

Acu mi-am seama de gluma. E ca "White Stripes", dar fara cantitatea enorma de pozare si sugere masiva.

Bucati mici de Miercuri

Saptamana trecuta am ascultat nou:

Iron Maiden - A Matter of Life and Death - cam meh, asa, dar mi se facuse pofta de Maiden dupa ce mi-am dat seama ca n-am fost la concert si-am ascultat "Fear of the Dark" mai mult din intamplare. Nu e rau, dar ori am crescut eu, ori s-au mai potolit, ca nu m-a miscat asa mult.

Kings of Leon - Only by the Night - auzisem la TV "Sex on Fire" si mi se paruse interesanta, mai ales ca nu semana deloc cu ce-mi aduceam eu aminte de Kings of Leon. Melodia merita, albumul mai putin.

Gratitude - Gratitude - m-am inebunit dupa piesa lor "This is the Part" gasita pe Atticus III. Albumul nu e la fel de bun, dar e suficient de bun cat sa-l asculti si sa poti zice ca-ti place. E cam emo (in sensul de muzical) dar cantat de niste baieti cu experienta si chiar o tzara de talent in zdranganeli si voce respectiv. Acum ma gandesc ca probabil asa ar fi sunat Manic Street Preachers daca ar fi fost californieni si cu 10 ani mai tineri.

Si vechi:

Boy Sets Fire - Tommorrow Come Today - Stii cum e cand ti se pare ca nimeni nu mai face muzica pe placul tau, si odata parca nu mai stiai de unde sa alegi? Ei, cand ma apuca "pun discul" asta. Mai rar asa imbinare de hardcore, metal, punk si politica - fara sa sune pretentios sau amestecat. Sie fiecare piesa de pe album te tine pana la capat. Trebuie incercat.

Relatii, Exit Stage Left

Chiar mi se pare o metafora (vizuala) buna. E adevarat ca sunt niste opriri sincere si pline de afectiune, dar pana una-alta, drumul tot pe langa ele trece mai departe.

(Initial, in fraza de mai sus erau vreo doua smiley-face-uri, dar mi-am dat seama ca nu e nimic amuzant la ea.)