Alex

Alex e un coleg si (chiar daca se indoieste cateodata) prieten. Ma uit de ceva vreme pe blogu lui (parte din cauza ca-l pazesc sa nu mai puna vreo poza oribila cu mine) si ma gandesc ca s-ar putea sa va placa. E destul de egocentric (blogul, nu neaparat el), da' compenseaza prin entuziasm :) si frecventa postarilor. E interesant de urmarit ca intreg - dupa o vreme, simti ca te lasa sa intri direct in lumea lui. Tre' sa-l invat sa faca poze, totusi.

Deci - Alex Tomulescu

P.S. - asta e in loc de raspuns la leapsa.
P.P.S. - daca te mai prind cu leapsa, te scot din blogroll

Toate bune

Andrei

Pentru ca toti obositii de "indie" ma calca pe nervi

Stiu, poate e o prejudecata. Dar serios, cand esti asaltat de un val de prezentari de false emotii, asemanatoare pana la indivizare, ma ia un nerv mai ceva decat atunci cand ii vad pe aia tunsi ca Tokyo Hotel pe strada (chiar, solistul ala e fata sau baiat?). Dar ma rog.

Si cautand eu pe taramurile americane dupa niste baieti cu mai putin angst din asta de supermarket (heh, see what I did there?) , mi-am adus aminte de o formatie pe care imi propusesem de mult sa o ascult dar tot imi scapase - The Riverboat Gamblers. Si de doua zile ii ascult incontinuu. Iar piesa asta...




...ma bantuie cu refrenul ala idiot de "adictiv" (mormai tot timpul "on again, off again, on again, off again, on again, off again, ma rog... ascultati si o sa intelegeti).

Deci da.

The Riverboat Gamblers - To the Confusion of Our Enemies

Andrei

Obiective, obiective...

Ma tot gandesc cum sa continui sistemul asta nou (Nikon-ul, adicatelea). E bineinteles o forma de visare, ca-mi tot fac wishlisturi, si alte alea, dar gandidu-ma mai adanc la el (si reorganizandu-mi baza de poze, chestie care m-a facut sa trec prin marea lor majoritate) am ajuns la niste concluzii. Acum ,eu pe Pentax am o colectie extinsa de chestii (10-20, 21, 24, 35, 50x3, 70, 90, 135, 180, 70-300) asa ca am si o baza de comparatie.

24, 50, 85.

E tot ce-mi trebuie pentru 99% din pozele care-mi aduc satisfactie. De ce:

24 pentru ca orice mai larg (ma uit la tine, 10-20!) te seduce pe moment cu perspectiva dramatica si elementele de compozitie si subiectele se pierd undeva intre linii care se intalnesc la infinit. Ca sa nu mai zic ca e enorm de dificil de compus (aici vorbim de fotografi amatori, ca mine, bineinteles) pentru ca orice miscare schimba total ecologia cadrului. Din pacate pentru Nikon 24'le "de firma" n-are o reputatie foarte buna. Probabil ma voi indrepta spre o Sigma 24/1.8. Am mai avut, am incredere in ea (si e si HSM).

50 ... asta e clasic. Am deja cu 1.4, si daca ma enervez ma duc si la 1.2 (e mai ieftin decat credeam, vreo 1700 RON, manual, ce-i drept). Pentru momente generaliste (da, stiu, 1,5x, dar te adaptezi) si in general obiectivul de "all-around" pentru mine.

85 ... pentru ca multa lume vrea portrete, si-mi si place sa fac. Plus ca functioneaza bine ca tele in contextul meu (vreun concert, sau un eveniment sport mic, gen skate sau mai stiu eu ce). Probabil ca 85/1.4, cand o fi cazul sa am banii astia de cheltuit.

Bineinteles, de ce nu zoom? Simplu, pentru ca ma confuzeaza. Mereu uit ca e zoom, si il folosesc ca pe o fixa la focala la care se intampla sa fie setat.

Voi ce va doriti?

Pentru ca...

...azi dimineata asa ma simteam ducandu-ma la birou. Noroc ca ma astepta un pilot pe mail, care m-a facut sa ma simt mai bine. Multumesc Bogdane.


Poza e una mai veche, manipulata putin azi dimineata. Stiu, fontu' nu e cel mai dramatic, dar nu vroiam sa fie cheesy.

Andrei