Culori Ascunse

Intr-o intrare de gang, langa un Stefan cel Mare zgomotos si plin de praf, am gasit jungla asta de culori.

Zgarie-Nori

Imi place sa cred ca e o nava gigantica inaintand incet de-a lungul bulevardului.

Fragmente de oras

Bucati de oras. Nu sunt poze, mai degraba fragmente din plimbarile mele.

In Spatele Blocului

Azi dimineata am plecat mai devreme catre servici. Pentru ca mi-am dorit sa nu iau drumul direct si prafuit catre metrou, ca apoi sa ma cufund in restul zilei. In schimb, am mers precaut si serpuit prin spatele blocurilor, evitand iesirile catre bulevard pana cand am fost nevoit sa-mi recunosc directia (geografica) si nevoia (sau ma rog) de a ajunge la servici. Si a fost bine. Si cateva au ramas.

Singuratati

Foarte diferite, stiu, dar fiecare din ele e una pe care am simtit-o la momentul respectiv. Si e chiar socant sa vezi cate feluri de singuratati pot exista - si cat de diferit te pot face sa te simti. Le-am ales doar pe astea trei ca exemple. Pace, Apasare si Asteptare, daca vreti :)

Ceruri

Si ca sa completez acest mega-update (heh) al blogului (promit ca voi fi mai constiincios de acum), cateva cadre dintr-un alt subiect care m-a preocupat in ultimul timp. Seara si noaptea. Citeam undeva despre "Twilight Photography" - cele 10-15 minute in care cerul are aceeasi intensitate luminoasa ca fetele oamenilor. Sicer, n-am reusit sa le ating, dar incercand am dat peste altceva. Cerul in sine - un element pe care in general l-am ignorat ca fiind "prea comun", si care oricum de obicei e doar un fundal pentru obiectele / subiectele mult mai interesante din cadru. Am reusit sa ma contrazic. Cerul poate fi un model foarte ascultator, si cu nunate pe care putine lucruri pe lumea asta le pot reda ( nu-i spunem "rai" degeaba, pana la urma :D )

Life Underground

Probabil ca unii dintre voi imi stiti pseudo-fetsiul legat de metrou - si de pozele pe care le fac in el. Majoritatea (daca nu toate) sunt imagini furate, grabite, fara pregatire prealabila propriu-zisa (incadrare, etc...). Pregatirea pentru ele e mentala - ma plimd minute bune incercand sa-mi imaginez cum imi va iesi, pentru ca timpul aparatului la ochi sa fie minim. Am inteles ca e interzis sa fotografiezi in metrou, de aceea imi place fiorul ala de mica razvratire pe care il am - si surpriza de a avea o fotografie cat de cat reusita dupa o incercare in care intamplarea inca are un mare rol. Oricum.

In ultimele cateva saptamani am mers cu aparatul la gat prin dragile noastre tunele - si aici aveti rezultatele. E o prima incercare (destul de timida) de "tema" si, in contextul celor descrise mai sus, sunt destul de mandru de ea.