Dar e si fun. Odata ce ochii se acomodeaza cu intunericul si iti dai seama ca monstrul lovecraftian care se da pe langa tine e pisica (neagra, a naibii soarta), incepi sa functionezi. Primul lucru care te socheaza e cat de mult zgomot e in jur de fapt. Ca om care adoarme pe la 2AM, cand fac eu liniste e deja destul de liniste in jur. Ei bine, la 9PM un bloc de apartamente (Cf. II, pereti subtiri) e mai zgomotos decat padurea ecuatoriala la asfintit (ma rog, imi imaginez).
Lumea se duce la baie. E normal. Dar prima data cand auzi pe tacere cum suna un tras de apa la apartamentul de deasupra ai impresia ca esti vecin cu Moise care se antreneaza in baie pentru calatoria vietii lui. Maica, parca se darama tavanul si tevile. Am luat pisica in brate si ne-am pregatit de impact. N-a venit.
Lumea inchide usi. Asta e mai dubios. Ce dracu usi sa inchizi intr-un apartament de 35 de metri patrati? Nu serios, eu nu cred ca am inchis vreo usa in ultimii doi ani de stat aici. De ce ai face-o? mai ales la 35 de grade celsius.
Apoi vorbe. De duh, de ras, de chemat copilu, de cautat lanterna, de aprins lumanarea, de gasit consoarta, de cautat telefonul, de injurat Enelul, de injurat adminitratorul, de injurat consoarta, de injurat lanterna si mai ales de injurat mobila. Cei care au petrecut pene de curent in apartamente mici stiu la ce ma refer. Ma uit la tine, masa ikea din sufragerie, futut-ti picioarele alea ascutite in colturi.
Dupa care te duci in dormitor si citesti la telefon. Poate adormi. Si cand esti gata sa adormi, devreme, si te bucuri ca o sa recuperezi tot ce-ai pierdut in weekend vine curentul si casa se aprinde ca o discoteca in urletele de bucurie ale copiilor din vecini.
Great.
