O scena

Ma gandeam la ce fac, si toate lucrurile care-mi plac la ea. Si m-am decis sa va spun cateva lucruri - care v-ar prinde bine cand scrieti un scenariu. Vreodata.

O scena.

Multe scene (secvente) pe care le-am vazut sunt doar un mod de a ajunge la "scena" ce urmeaza. Autorul ia o scurtatura, umple spatiul pana la ideea pe care vrea cu adevarat s-o spuna. E un caz prea des intalnit, datorat entuziasmului de a avea ceva de spus. Adevarul trist insa e ca o scena care e doar umplutura va face spectatorul sa nu astepte scena-concluzie. Intotdeauna intreaba-te "ce vor personajele" intr-o scena. Daca n-ai un raspuns clar, probabil e cazul sa o regandesti - sau sa o stergi. Sa presupunem ca avem doua personaje. Intr-o scena functionala, fiecare intra cu un obiectiv - diferit de al celuilalt (nu poti duce un dialog in care participantii sunt de acord unul cu altul - la fel ca in lumea reala, e plictisitor). Lupta lor in cuvinte sau nu, duce scena (si povestea) inainte. Rezultatul e la latitudinea ta - nu e un joc-suma-zero, orice iti convine. Dar ORICE PERSONAJ TREBUIE SA AIBA UN SCOP. Poate mai putin naratorul... dar ma rog.


Povestea unui scenariu trebuie sa fie suma unor mici povesti - fiecare scena e un mini-scenariu, cu un inceput si un rezultat. Din rezultat in rezultat, povestile personajelor merg inainte.

Sa zicem ca scena are rost. Urmatorul precept e MINIMUL DE INFORMATIE. Ca orice scriitor, vei avea tendinta sa pictezi o fresca in locul unei schite in creion - dar crede-ma, o schita in creion functioneaza mai bine in 99% din cazuri. Dupa ce o scrii, taie replicile pana cand doar sensul ramane. Nu baga replici de genul "Da!" - ci descrie mai degraba (X e de acord). Actorii sunt foarte mandrii de replicile lor, si un simplu "da" va deveni un mic dans tematic, cu maini in aer si fete schimonosite. Replicile scurte te vor ajuta si in alt sens - cel putin in TV, nu e foarte mult timp de repetitii, iar o replica prea lunga va fi "aproximata" de actor, de cele mai multe ori in dauna scenariului si povestii, pentru ca dupa 8 duble, regizorul va spune "Bine ba, merge si-asa!" fara sa-si dea seama ca poate totul depinde de un cuvant anume.

Cand ai un schimb de gen "da - nu - da - nu - etc...", nu-l face mai lung de 3 replici. Intelegem despre ce e vorba in primele doua, iar a treia da concluzia.

Nu baga mai mult de trei personaje decat daca e ABSOLUT IMPERATIV. E foarte greu de filmat rational - mai ales in TV, unde cinematografia (engleza - n. trad.) merge pe principiul "filmam un personaj dupa cum vede alt personaj". Risti sa te alegi cu ceva haotic foarte repede.

Nu baga mai mult de doua pagini decat daca e absolut imperativ. Vei fi injurat de toti, de la actori pana la sunetisti - riscul unei greseli care sa faca sa se repete dubla creste exponential cu marimea scenei.

Si una personala, pentru ca ma ocup de comedie - trei glume in fiecare scena. Una daca e drama. Cinci daca e sketch.

Hai toate bune, si veniti sa fiti scriitori de televiziune.


Andrei.

Edit, si PS: Daca aveti intrebari, bagati la comment.

Apus

Chiar...

Waiting for Summers Past